Understand Romania
Mituri și legende
56 de cărți · 52 + 4 jokeri
Cărți de joc culturale · Prima ediție 2026
Pe fiecare carte, o legendă românească: Ielele, strigoii, Muma Pădurii, Făt-Frumos, zmei și balauri. Afli de unde vine povestea și ce a rămas din ea azi.
Față și spate
Toate cărțile
Toate poveștile (47)
- ILEANA COSÂNZEANA — basm popular. Cea mai frumoasă fată din basmele românești: „la soare te puteai uita, dar la ea ba”. Ca s-o câștige, Făt-Frumos trece prin încercări și se luptă cu zmei și balauri. Numele ar veni de la Sânziene, zânele verii. Pentru români, ea este chipul frumuseții și al bunătății.
- ZBURĂTORUL — credință populară · Heliade Rădulescu, 1843. Un duh al dragostei care vine noaptea, ca o flacără sau un șarpe de foc, la fetele tinere. Fata vizitată slăbește, visează și nu-și mai găsește liniștea. Ion Heliade Rădulescu i-a închinat poemul „Zburătorul” în 1843. Bătrânele spuneau că așa se explică dorul primei iubiri.
- IELELE — credință populară. Zâne frumoase și periculoase care dansează noaptea, în aer, deasupra poienilor. Unde joacă, iarba rămâne arsă în cerc. Cine le vede sau le aude cântecul poate rămâne „luat din Iele”: paralizat sau fără minte. Numele lor nu se rostea; li se spunea „Dânsele” sau „Frumoasele”.
- SÂNZIENELE — noaptea de 23 spre 24 iunie. În noaptea de Sânziene, zânele bune ale verii dansează pe câmp și dau putere florilor și ierburilor de leac. Fetele împletesc cununi din floarea galbenă de sânziene și le aruncă pe casă: dacă cununa rămâne sus, se mărită în acel an. Sărbătoarea vine de la solstițiul de vară și se ține și azi.
- URSITOARELE — credință populară. În a treia noapte după naștere, trei ursitoare vin la leagănul copilului și îi hotărăsc soarta. Una toarce firul vieții, alta îl deapănă, a treia îl taie. Familia le lasă pe masă pâine, sare și vin, ca să fie blânde. Ce au ursit ele nu se mai poate schimba.
- DRĂGAICA — 24 iunie · Muntenia și Oltenia. Drăgaica este zâna holdelor coapte. Pe 24 iunie, o fată aleasă din sat, cu cunună de spice, merge cu alte fete prin lanuri și cântă ca grâul să rodească. Cine nu respectă ziua poate fi pedepsit de ea. Obiceiul seamănă cu Sânzienele și ține de miezul verii.
- DRAGOBETELE — 24 februarie. Fiul Babei Dochia, zeul tânăr al dragostei și al primăverii. Pe 24 februarie, când „se logodesc păsările”, fetele și băieții mergeau în pădure după ghiocei și se întorceau în fugă: băiatul care prindea fata o săruta. Cine ține Dragobetele e iubit tot anul. Azi i se spune „Valentine’s Day-ul românesc”.
- MĂRȚIȘORUL — 1 martie · patrimoniu UNESCO din 2017. Pe 1 martie se dăruiește un șnur alb-roșu, împletit, cu un mic talisman. Roșul și albul înseamnă iarna și primăvara, viața și puritatea. Se poartă câteva zile sau tot martie, apoi se agață într-un pom înflorit. În 2017, UNESCO a trecut obiceiul pe lista patrimoniului.
- LUCEAFĂRUL — Mihai Eminescu, 1883. Steaua serii coboară din cer din dragoste pentru o fată de împărat, Cătălina. Ca să fie cu ea, Luceafărul îi cere lui Dumnezeu să-l facă muritor. Dar fata îl alege pe Cătălin, un paj pământean. Poemul lui Eminescu, din 1883, are 98 de strofe și e cel mai cunoscut poem al literaturii române.
- RUSALIILE — a 50-a zi după Paști. Duhuri feminine care umblă pe pământ în săptămâna Rusaliilor. Noaptea zboară peste ape și câmpuri și îi pocesc pe cei care lucrează în zilele lor. Oamenii poartă pelin la brâu și îl pun la ferestre. De ele se leagă dansul Călușarilor, care îi vindecau pe cei „luați din Rusalii”.
- ZÂNA MUNȚILOR — legende din Carpați. Stăpâna munților și a fiarelor sălbatice. Păzește izvoarele, codrii și turmele, iar ciobanii îi lasă la stână un blid cu lapte. Pe cei care taie pădurea fără rost sau ucid animale fără nevoie îi rătăcește în ceață. Multe lacuri și piscuri din Carpați au o poveste despre ea.
- LEGENDA GHIOCELULUI — legendă populară. Baba Iarna nu voia să plece și a acoperit cu zăpadă Primăvara, care încerca să iasă din pământ. Primăvara s-a zgâriat în degete, iar din picăturile ei de sânge au crescut primii ghiocei, albi și curajoși. De atunci, ghiocelul e prima floare care străpunge zăpada și vestește că iarna s-a sfârșit.
- FLOAREA DE COLȚ — Carpați · floare ocrotită. Floarea albă de pe stâncile cele mai înalte. Feciorii urcau pe colți de piatră s-o culeagă pentru fata iubită, ca dovadă de curaj, iar unii nu s-au mai întors. Legenda spune că e lacrima unei zâne a munților. Azi floarea de colț este ocrotită și e interzis s-o culegi.
- STRIGOII — credință populară. Morți care nu-și găsesc liniștea și ies noaptea din mormânt să-și chinuie familia și vitele. Strigoi puteau deveni copiii născuți cu „căiță”, al șaptelea copil sau cei îngropați fără lumânare. Împotriva lor: usturoi la uși și ferestre, tămâie și, la nevoie, un țăruș în inimă. Bram Stoker s-a inspirat din aceste credințe.
- MOROII — credință populară. Sufletele copiilor morți nebotezați, care se întorc noaptea acasă. Plâng, cer să fie botezați și le iau puterea celor vii, mai ales mamelor. Câinii îi simt și latră la ei în întuneric. Ca să-și găsească liniștea, li se dădea un nume și se făcea pomană pentru ei.
- VÂRCOLACII — eclipsele în credința populară. Fiare uriașe care urcă la cer și mușcă din Lună sau din Soare. Așa explicau bătrânii eclipsele. Ca să le sperie, oamenii băteau în tăvi, clopote și ceaune și trăgeau cu pușca. Vârcolaci se făceau copiii blestemați sau cei ce torceau noaptea fără lumânare.
- PRICOLICI — credință populară. Om care se preface noaptea în lup sau în câine mare. Pricolici devin, după moarte, cei care au fost răi în viață. Atacă vitele și drumeții rătăciți, iar ziua arată ca oricare alt om. Seamănă cu omul-lup din Apus și a dat multe povești spuse iarna la gura sobei.
- MUMA PĂDURII — basme populare. Bătrâna sălbatică a codrului, cu păr ca mușchiul, piele ca scoarța și gheare lungi. Rătăcește copiii și drumeții și își schimbă glasul ca să-i atragă. Uneori e rea, alteori apără pădurea de cei care o strică. Cu ea erau speriați copiii ca să nu meargă singuri în pădure.
- BABA CLOANȚA — basme populare. Vrăjitoarea urâtă din basme, cu un singur dinte și nasul coroiat. Fierbe la ceaun buruieni și oase, face farmece și se preface în animale. Eroii trebuie s-o păcălească ca să-și ia înapoi calul sau mireasa. Numele ei a ajuns în limba română sinonim cu o bătrână rea.
- SOLOMONARII — credință populară. Vrăjitori care învață șapte ani într-o școală sub pământ. Călăresc balauri prin nori și aduc ploaia sau grindina peste sate. Umblă prin sate în zdrențe și cer pomană: cine nu le dă își vede holdele bătute de grindină. Au o carte în care e scrisă toată știința lumii.
- SAMCA — credință populară. Un demon feminin care vine la femeile însărcinate și la nou-născuți. Le aduce friguri, spaime și chiar moartea. Bătrânele o alungau cu descântece și cu amulete pe care erau scrise cele 19 nume ale ei. Cine îi știe toate numele, spune credința, scapă de ea.
- JOIMĂRIȚA — Joia Mare · Moldova și Bucovina. Bătrâna care umblă prin sate în Joia Mare, înainte de Paști. Verifică dacă fetele și-au tors toată cânepa din iarnă. Pe cele leneșe le pedepsește: le arde degetele sau le strică lucrul. De frica ei, fetele lucrau tot postul ca să termine la timp.
- FATA CIUMEI — credință populară · vremea molimelor. Ciuma era închipuită ca o femeie palidă și înaltă, îmbrăcată în alb, care umblă singură prin sate. Bate la uși și strigă oamenii pe nume: cine răspunde se îmbolnăvește. De aceea, pe vreme de molimă, nimeni nu răspundea noaptea când era strigat. Unde trecea ea, satele rămâneau goale.
- NECURATUL — credință populară. Diavolul are în folclorul românesc zeci de nume ocolite: Necuratul, Aghiuță, Ucigă-l toaca, Cel de pe comoară. Se arată ca un domn în haine negre, la răscruci, la miezul nopții. Oferă bani sau noroc în schimbul sufletului. În povești, țăranul isteț îl păcălește de cele mai multe ori.
- PĂDUREA HOIA-BACIU — lângă Cluj-Napoca. Pădurea de lângă Cluj e numită „Triunghiul Bermudelor al Transilvaniei”. Copacii au trunchiuri strâmbe și răsucite, iar în mijloc e o poiană rotundă în care nu crește aproape nimic. Localnicii povestesc despre oameni dispăruți și lumini ciudate. Din anii ’60 vin aici pasionați de fenomene paranormale.
- VLAD ȚEPEȘ — domn al Țării Românești, 1456 – 1462. Vlad al III-lea, fiul lui Vlad Dracul, a luptat împotriva Imperiului Otoman și i-a pedepsit fără milă pe hoți și trădători, trăgându-i în țeapă. În 1462 a atacat noaptea tabăra sultanului Mehmed al II-lea. Pentru români e un domnitor drept și aspru. Faima de vampir i-a dat-o abia Bram Stoker, în 1897.
- FĂT-FRUMOS — erou de basm. Cel mai cunoscut erou din basmele românești: tânăr, frumos, curajos și cu inima curată. Pleacă în lume pe calul lui năzdrăvan, se luptă cu zmei și balauri și o salvează pe Ileana Cosânzeana. În unele basme se naște dintr-o lacrimă. Povestea lui arată că binele câștigă, dar numai după multe încercări.
- PRÂSLEA CEL VOINIC — basm cules de Petre Ispirescu. Cel mai mic dintre cei trei fii ai împăratului. Un zmeu fura în fiecare an merele de aur din grădină. Frații mai mari adorm de pază, doar Prâslea veghează și rănește zmeul. Coboară apoi pe tărâmul celălalt, ucide zmeii și salvează trei fete de împărat. Frații îl trădează, dar adevărul iese la iveală.
- GREUCEANU — basm cules de Petre Ispirescu. Zmeii au furat Soarele și Luna, iar lumea a rămas în întuneric. Greuceanu pleacă să le aducă înapoi. Ucide doi zmei, păcălește zmeoaicele și scapă de mama lor, cea mai rea dintre toate. La urmă aruncă Soarele și Luna înapoi pe cer. E una dintre cele mai vechi povești despre lumină și întuneric.
- HARAP-ALB — Ion Creangă, 1877. Fiul craiului pleacă la unchiul său, Împăratul Verde, și îl ia drept slugă pe Spân, care îl înșală și îi ia locul. Fiul craiului devine sluga lui, cu numele Harap-Alb. Cu ajutorul a cinci prieteni ciudați trece toate probele și o câștigă pe fata Împăratului Roș. Povestea lui Creangă e citită de fiecare elev român.
- SPÂNUL — Ion Creangă, „Povestea lui Harap-Alb”. Omul fără barbă, viclean și rău, de care craiul și-a sfătuit fiul să se ferească. Fiul îl întâlnește de trei ori, apoi Spânul îl închide într-o fântână și îi ia scrisoarea, calul și numele. „Spânul” a rămas în limba română cuvântul pentru omul care te înșală zâmbind.
- ZMEUL — basme populare. Ființa cea mai temută din basmele românești: un om uriaș și păros, cu buzdugan, care trăiește pe tărâmul celălalt. Fură fete de împărat, Soarele, Luna sau merele de aur. Își aruncă buzduganul acasă înainte să ajungă el. Spre deosebire de dragon, zmeul vorbește, se însoară și are o mamă la fel de rea.
- BALAURUL — basme populare. Șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea șapte sau douăsprezece, care scuipă foc. Păzește comori, fântâni și fete furate. Uneori, când i se taie un cap, crește altul în loc. Sfântul Gheorghe și Făt-Frumos sunt eroii care îl înving. Din nori, balaurii sunt mânați de solomonari.
- CALUL NĂZDRĂVAN — basme populare. Calul care vorbește și zboară „ca vântul și ca gândul”. La început pare o mârțoagă slabă, dar după ce mănâncă jăratic se face cel mai frumos cal. Îl sfătuiește pe erou și îl scapă din toate necazurile. Fără el, nici Făt-Frumos, nici Harap-Alb n-ar fi reușit nimic.
- PASĂREA MĂIASTRĂ — basm · Constantin Brâncuși. Pasărea fermecată din basme, cu pene de aur, care cântă și vindecă bolnavii. Eroii pleacă după ea până la capătul lumii. Constantin Brâncuși a sculptat-o începând din 1910 și a făcut din ea un simbol al zborului. Păsările lui se află azi în marile muzee ale lumii.
- SFARMĂ-PIATRĂ — basm cules de Petre Ispirescu. Uriașul care sfărâmă pietrele în mâini. Cu frații lui, Strâmbă-Lemne, care îndoaie copacii, și Fărâmă-Munte, pleacă să lupte cu zmeii. Sunt prieteni de nădejde, dar nu prea isteți. Povestea arată că puterea fără minte nu ajunge și că și cel mai tare are nevoie de prieteni.
- COMOARA LUI DECEBAL — anul 106 d.Hr. · Cassius Dio. Istoricul Cassius Dio scrie că Decebal a abătut râul Sargetia, a îngropat comoara în albie și apoi a lăsat apa să curgă din nou peste ea. Robii care au săpat au fost uciși, ca să nu spună nimic. Un apropiat al regelui, Bicilis, l-a trădat, iar romanii au găsit aurul. Mulți caută și azi comori dacice în munți.
- DETUNATA — Munții Apuseni · monument al naturii. Un munte din coloane uriașe de bazalt, ca niște tuburi de orgă, în Apuseni. Legenda spune că diavolul și-a făcut aici o casă, iar Dumnezeu a trăsnit-o: de aici numele, „Detunata”. Geologii știu că bazaltul s-a format din lavă răcită acum milioane de ani. Azi e monument al naturii.
- LACUL ROȘU — Harghita · format în 1837. Lacul s-a format în 1837, când un munte s-a prăbușit și a blocat cursul râului. Din apă ies și azi trunchiuri de brazi morți. Pe alocuri apa e roșiatică, de la oxizii de fier. Legenda spune că o fată, Eszter, a fost răpită de un tâlhar și a murit acolo, iar muntele s-a prăbușit peste ei.
- CASTELUL BRAN — Brașov · ridicat 1377 – 1388. Cetatea de la trecătoarea dintre Țara Românească și Transilvania, ridicată de sașii din Brașov. Lumea o știe drept „Castelul lui Dracula”, deși Vlad Țepeș nu a locuit aici. În 1920 a fost dăruit reginei Maria. Azi e cel mai vizitat castel din România.
- BRAZDA LUI NOVAC — Oltenia și Muntenia. Un val de pământ lung de sute de kilometri care traversează Oltenia și Muntenia. Legenda spune că uriașul Novac a prins un balaur, l-a înjugat la plug și a tras brazda până când balaurul a murit de oboseală. Istoricii cred că sunt valuri de apărare romane, din secolul al IV-lea.
- MUMA LUI ȘTEFAN CEL MARE — Cetatea Neamț, 1476 · Dimitrie Bolintineanu. După bătălia de la Războieni, în 1476, Ștefan cel Mare ajunge rănit la porțile cetății Neamț. Mama lui nu-i deschide: „Du-te la oștire, pentru țară mori.” Ștefan se întoarce, adună o nouă oaste și îi alungă pe turci. Poemul lui Bolintineanu a fost învățat pe de rost de generații de elevi.
- PEȘTERA URȘILOR — Chișcău, Bihor · descoperită în 1975. Peștera a fost descoperită în 1975, când muncitorii dinamitau roca într-o carieră de marmură. Înăuntru erau peste 140 de schelete de urs de peșteră, o specie dispărută de zeci de mii de ani. Stalactitele și stalagmitele o fac una dintre cele mai frumoase peșteri din Europa.
- DRACULA — Bram Stoker, 1897. Contele vampir din romanul lui Bram Stoker, apărut la Londra în 1897. Stoker nu a fost niciodată în România: a citit despre Transilvania și a împrumutat numele lui Vlad Dracula. Romanul a dat naștere la sute de filme și a făcut din Transilvania, în ochii lumii, țara vampirilor.
- CĂPCĂUNII — credință populară. Uriași cu cap de câine și un singur ochi în frunte, care mănâncă oameni. În basme vin din țări străine și pustiesc satele. Cuvântul „căpcăun” a rămas în limba română pentru un om lacom și crud. Unii istorici cred că amintirea lor vine de la năvălitorii veniți din răsărit.
- URIAȘII — legende populare. Oamenii de dinaintea noastră erau, spun bătrânii, uriași cât munții. Mutau stânci, treceau râurile dintr-un pas și aruncau pietre de pe un deal pe altul. Stâncile ciudate din munți ar fi jucăriile lor. Au pierit pentru că erau mândri și nu se închinau lui Dumnezeu. După ei au venit oamenii mici, adică noi.
- ZORILĂ, MURGILĂ ȘI MIEZILĂ — mitologie populară. Trei frați care împart ziua între ei. Zorilă, pe un cal alb, aduce dimineața. Murgilă, pe un cal murg, aduce seara. Miezilă, pe un cal negru, aduce miezul nopții. În basme, eroii îi întâlnesc pe drum și uneori îi leagă ca să oprească timpul. Așa le explicau bătrânii copiilor de ce se schimbă ziua cu noaptea.
Precomandă
Jocul: Mituri și legende
- Acum nu plătești nimic.
- Facem mai întâi ce cer cei mai mulți.
- Atunci primești un singur e-mail de la noi — și hotărăști.
- Tipărite în România, în tiraje mici. Insistăm pe asta.