Understand Romania
România sub comunism
54 de cărți · 52 + 2 jokeri
Cărți de joc culturale · Prima ediție 2026
Pe fiecare carte, o poveste adevărată din viața de zi cu zi 1947 – 1989: cozi, Dacia 1300, cartela, Cenaclul Flacăra, Europa Liberă și Revoluția din 1989.
Față și spate
Toate cărțile
Toate poveștile (54)
- DESENELE ANIMATE — anii ’70 – ’80. Doar câteva minute, seara. Dar le vedea fiecare copil din țară: la ora aceea, nu mai rămânea niciun copil pe stradă.
- DACIA 1300 — licență Renault 12 · produsă 1969 – 2004. 35 de ani, același model: aproape două milioane de bucăți. Se spunea că nu ți-o putea fura nimeni — doar proprietarul știa unde intră vitezele.
- COADA — anii ’80. Nu conta întotdeauna ce se vindea. Dacă vedeai o coadă, te așezai. Poate „se băga ceva”.
- MEZELURI — anii ’80. Salamul de vară era rar, cel cu soia — mai des. Iar puiul venea adesea doar ca „tacâmuri”: gâturi, aripi și gheare.
- VAMA VECHE — anii ’70 – ’80. Un sat la granița cu Bulgaria, fără hoteluri: cort, chitară și nopți pe plajă. Aici veneau cei care voiau să fie lăsați în pace.
- COSTINEȘTI — anii ’70 – ’80. Stațiunea tineretului: discotecă, epava Evangelia pe plajă și prima dragoste de vacanță.
- CENACLUL FLACĂRA — 1973 – 1985. Adrian Păunescu, folk, poezie și stadioane pline până dimineața. În 1985, la Ploiești, ploaia a stârnit panică și au murit oameni — iar Cenaclul a fost interzis.
- BICICLETA — anii ’70 – ’80. Pegasul era primul tău vehicul. Cu el ieșeai din cartier — și te întorceai doar când se aprindeau felinarele.
- IARNA ACASĂ — anii ’80. Caloriferele erau reci, apa caldă venea rar. Dormeai îmbrăcat, iar temele le scriai cu mănuși.
- BENZINA — anii ’80. O mașină nu era suficientă. Mai trebuia să găsești și benzină. La fel ca uleiul și zahărul, benzina se dădea pe talon: câțiva litri pe lună. Duminica circulau alternativ numerele pare și impare.
- ALIMENTARA — 1947 – 1989. Magazinul de stat al cartierului: rafturi, cozi, întrebarea zilnică — „Ce au băgat?”
- CARTELA — 1981 – 1989. Pâine, ulei, zahăr, făină — pe cartelă, porția lunară de persoană. Pierdeai cartela, pierdeai luna.
- RAFTURILE GOALE — anii ’80. Magazine mari, vitrine multe și uneori foarte puține produse de cumpărat. Ce găseai mereu pe rafturi: conserve de pește, muștar, apă minerală și mazăre.
- BLOCUL — panouri prefabricate · anii ’60 – ’80. Auzeai când vecinul de sus trăgea apa. Știai ce mănâncă cel de alături. Și toată scara știa când vii acasă.
- SISTEMATIZAREA — 1974 – 1989. Biserici mutate pe șine, cartiere vechi demolate. Casa bunicii putea deveni, într-o lună, loc pentru un bloc.
- SECURITATEA — 1948 – 1989. Nu știai cine e informator: colegul, vecinul, uneori prietenul. Unele lucruri se spuneau doar în bucătărie, cu radioul dat tare.
- PROPAGANDA — era Ceaușescu · 1965 – 1989. Portretul lui era în fiecare clasă și în fiecare ziar. La televizor, recoltele creșteau în fiecare an — pe rafturi, nu.
- 23 AUGUST — zi națională până în 1989. Ziua națională cu defilare și tribună oficială. Elevii repetau săptămâni întregi pentru câteva minute prin fața tribunei.
- PARADA — anii ’70 – ’80. Ploaie sau soare, participarea era obligatorie. Primeai un steag sau o pancartă — și zâmbeai când treceai prin fața tribunei.
- PARTIDUL — 1947 – 1989. Carnetul de partid deschidea uși: la serviciu, la școală, la o locuință. Mulți l-au avut fără să creadă în el.
- BUCĂTĂRIA BUNICII — anii ’80. Zacuscă, murături, dulceață — toamna se umplea cămara. Ce nu era în magazin era în borcanele bunicii.
- PLASA — anii ’70 – ’80. Plasa de cumpărături era mereu la îndemână. Nu știai niciodată când „se băga” ceva.
- APARTAMENTUL — anii ’70 – ’80. Mobila lustruită, mileul pe televizor, covorul pe perete și vitrina cu pahare pe care nu le folosea nimeni.
- DE LA FABRICĂ — anii ’80. Fiecare lucra undeva — și fiecare aducea ceva de acolo. Pila era moneda adevărată.
- EUROPA LIBERĂ — în română din 1950. Seara, cu urechea lipită de radio, prin bruiaj. Știrile adevărate veneau de la München — și nu le povesteai la școală.
- LEVI’S — anii ’70 – ’80. Blugii occidentali spuneau despre tine mai mult decât orice. O pereche costa cam jumătate de salariu.
- CEAIUL — anii ’80. Cafeaua lipsea, ceaiul nu: tei sau mentă, culese vara. În fiecare casă, seara, cu pâine prăjită pe aragaz.
- ȚUICA — anii ’70 – ’80. Produsă în gospodării și împărțită între rude și prieteni, țuica rămânea parte din viața socială. Adesea se făcea la negru, pe ascuns, în curte sau în pivniță.
- NECHEZOL — anii ’80. În anii de penurie, în locul cafelei adevărate circulau amestecuri și înlocuitori. Nechezolul se făcea din năut, orz sau cicoare prăjite, cu foarte puțină cafea sau deloc.
- ȚIGĂRI STRĂINE — anii ’80. Un cartuș de Kent deschidea orice ușă: la doctor, la mecanic, la ghișeu. Mulți nici nu-l fumau — doar îl dădeau mai departe.
- PACHETUL — anii ’70 – ’80. Un pachet din Germania mirosea a săpun și a cafea încă de la ușă. Ambalajele colorate rămâneau apoi pe raft, goale, ca decor.
- CASETA VIDEO — anii ’80. Un video în bloc era un eveniment. Vecinii veneau cu scaunele, iar caseta trecea apoi din mână în mână.
- PIAȚA NEAGRĂ — bișnița · anii ’80. Blugi, cafea, țigări, casete — totul se găsea, dacă știai la cine. Întrebarea era mereu: „Ai pe cineva?”
- TELEFONUL — anii ’70 – ’80. Pe un telefon așteptai ani. Cine îl avea primea toată scara la el — și toată scara afla ce vorbeai.
- DE LA ȚARĂ — anii ’80. Duminica seara, trenul spre oraș era plin de sacoșe: ouă, brânză, carne de la părinți. Fără rudele de la țară, frigiderul rămânea gol.
- RADIOCASETOFONUL — anii ’80. Muzica înregistrată și copiată pe casete deschidea o fereastră spre o altă lume. Un Sharp, Sony sau Grundig adus din Occident costa cât mai multe salarii.
- UNIFORMA — anii ’70 – ’80. Uniforma albastră, matricola cusută pe mânecă și cravata de pionier. După matricolă te recunoștea oricine — și te putea pârî.
- CHEIA LA GÂT — anii ’70 – ’80. Mulți copii se întorceau singuri de la școală. Cheia apartamentului atârna de o sfoară, la gât.
- VARA LA BUNICI — anii ’70 – ’80. Trei luni la bunici: desculț, cu caprele, cu cireșe direct din pom. Te întorceai la oraș mai înalt și negru de soare.
- FALEZA — anii ’70 – ’80. Biletul prin sindicat, două săptămâni la mare și poza făcută de fotograful de pe faleză — pe care o ai și azi în album.
- VIDEO PIRAT — anii ’80. Toate filmele aveau aceeași voce de femeie la traducere. Și toată lumea știe, până azi, a cui era.
- EVADAREA — anii ’70 – ’80. Cortul, rucsacul și trenul de noapte spre munte. Acolo sus nu te vedea nimeni — și nimeni nu-ți spunea ce să faci.
- REBELIUNEA — anii ’70 – ’80. Blugii, părul lung, rockul și casetele copiate erau un fel discret de a fi altfel. Pentru păr lung, miliția te putea opri pe stradă, duce la secție și tunde cu forța.
- SFÂRȘITUL — decembrie 1989. Pe 22 decembrie 1989, elicopterul a decolat de pe clădirea Comitetului Central. După 24 de ani, Ceaușescu fugea.
- TIMIȘOARA 1989 — 16 – 20 decembrie 1989. Totul a început aici, pe 16 decembrie, în jurul casei pastorului László Tőkés. Primul oraș care a strigat „Jos Ceaușescu!”
- STEAGUL DECUPAT — Timișoara, 16 – 17 decembrie 1989. Cineva a tăiat stema din mijlocul steagului. Gaura a devenit simbolul revoluției.
- BALCONUL — 21 decembrie 1989. Pe 21 decembrie, în direct, mulțimea l-a huiduit. Pentru prima dată, Ceaușescu n-a știut ce să spună — și toată țara a văzut.
- REVOLUȚIA LA TV — 22 decembrie 1989. Televiziunea a transmis zi și noapte. Pentru prima dată, oamenii vedeau istoria în direct, din sufragerie.
- ZIARE LIBERE — din decembrie 1989. În ianuarie 1990 apăreau ziare noi aproape zilnic. Oamenii le cumpărau pe toate — ca să citească ce înainte nu se putea scrie.
- PRIMELE RECLAME — anii ’90. Primele reclame la televizor erau un spectacol. Oamenii le urmăreau ca pe filme — și le știau pe de rost.
- MAȘINI STRĂINE — anii ’90. Primul Golf adus din Germania era vedeta străzii. Toată scara ieșea să-l vadă — iar Dacia vecinului devenea, brusc, „mașina veche”.
- LASĂ CĂ MERGE — anii ’80. Sârmă, bandă izolatoare și o lingură îndoită: orice se putea repara. „Lasă că merge” nu era o vorbă — era un mod de viață.
- PAȘAPORTUL — 1947 – 1989. Călătoria în afara țării era strict controlată, iar pașaportul nu era pentru mulți un obiect obișnuit. Chiar și spre țările socialiste plecai doar cu aprobare, iar la întoarcere îl predai la miliție.
- TELEVIZORUL — anii ’80. Două ore de program pe zi, mare parte despre el. În rest, televizorul era o mobilă cu mileu deasupra.
Precomandă
Jocul: România sub comunism
- Acum nu plătești nimic.
- Facem mai întâi ce cer cei mai mulți.
- Atunci primești un singur e-mail de la noi — și hotărăști.
- Tipărite în România, în tiraje mici. Insistăm pe asta.